Asociației Profesionale, Patronale de Turism „Gorjul”

Aşezarea geografică. GORJUL este situat în partea de sud-vest a ţării, în nordul Olteniei, pe cursul mijlociu şi superior al Jiului, de unde îi vine şi numele (Jiul de Sus).
Este situat între paralelele de 45°38' latitudine nordică, pe Vârful Parângu Mare şi paralela de 44°58' latitudine nordică, în apropiere de localitatea Ţânţăreni şi între meridianul de 23°39' longitudine estică ce trece în apropierea localităţii Alimpeşti şi meridianul de 22°6' longitudine estică, pe Vârful Dobru din Munţii Godeanu.
Judeţul Gorj se învecinează la nord cu judeţul Hunedoara, la nord-vest cu judeţul Caraş-Severin, iar în vest şi sud- vest cu judeţul Mehedinţi, în sud cu judeţul Dolj (Jiul de Jos) şi la est şi nord-est cu judeţul Vâlcea.

Judeţul Gorj are o suprafaţă de 5602 km², ceea ce reprezintă 2,4% din suprafaţa României. O coordonată geografică importantă care îl traversează este paralela de 45° latitudine nordică ce trece prin sudul localităţii Târgu-Jiu. La sfărşitul secolului al XV-lea (1497), apare prima menţionare documentară despre Gorj, denumire slavonă care înseamnă „Jiul de Sus” sau „Jiul de Munte”, aşa cum Dolj înseamnă „Jiul de Jos”.

Relieful Gorjului este format din trei mari unităţi fizico-geografice care coboară în trepte de la nord la sud.

1. Carpaţii Meridionali, zonă muntoasă reprezentată de versanţii sudici ai Munţilor Parâng, Vâlcan şi Godeanu, în partea de nord a judeţului.
2. Subcarpaţii Getici; între văile Motru şi Gilort se numesc Subcarpaţii Gorjului, iar cei dintre Gilort şi Olteţ aparţin grupei Subcarpaţii Olteţului care se întind între Bistriţa Vâlceană şi Gilort, străbătuţi de Olteţ. Subcarpaţii formează cea de-a doua treaptă de relief a Gorjului care este constituită din două şiruri de culmi deluroase şi două ulucuri depresionare.
3. Podişul  Getic  este  constituit  din  depozite  sedimentare  (nisipuri, pietrişuri, argile, marne) materiale erodate din munţi, cărate de râuri şi depuse în Bazinul Getic. În aceste depozite orizontale râurile au săpat văi largi (Olteţul, Amaradia, Gilortul, Jiul), însoţite de lunci şi terase cu interfluvii sub formă de culmi deluroase cu orientare şi înclinaţie de la nord la sud.

Aceste trei forme de relief, dispuse în trepte de la nord spre sud, ale judeţului Gorj coboară de la altitudinea de 2519 m, altitudinea cea mai mare din judeţul Gorj, în Vârful Parângu Mare, până la altitudinea cea mai mică de 100 m în lunca Jiului, în localitatea Picu, din comuna Ioneşti.
Masivele montane prezente în judeţ fac parte din grupa Carpaţilor Meridionali. Existenţa unor roci foarte rezistente, granite, şisturi cristaline, calcare, în zona montană au creat numeroase văi şi culoare extrem de spectaculoase devenite obiective de interes turistic. În zonă există platouri de nivelare ce au favorizat dezvoltarea unor localităţi în zona montană şi pot constitui un avantaj în exploatarea turistică a zonei ca una turistică. Expunerea sudică a zonei creează cadru favorabil dezvoltării turismului, cu perspective pentru turismul montan, de agrement şi turismul ecologic în sezonul estival. Pentru sezonul de iarnă expunerea sudică a masivelor montane constituie un impediment în păstrarea unui strat de zăpadă suficient pentru practicarea sporturilor de iarnă, acest lucru fiind posibil, în condiţii de rentabilitate a activităţii, doar la altitudini de peste 1400-1600 m, în funcţie de masiv.

Hidrografia judetului este dominată de raul Jiu spre care converg majoritatea apelor curgătoare ale judeţului. Jiul are doua izvoare – Jiul de Vest (format din mai multe pâraie ce izvorăsc din Munţii Vâlcan, Godeanu şi Retezat) si Jiul de Est ce-şi are izvoarele in versantul nordic al Parângului. În drumul său spre vărsare, Jiul străbate toate formele de relief: munte de la izvor la Bumbeşti-Jiu, Subcarpaţii de la Bumbeşti-Jiu până la Peşteana Jiu, Podişul Getic până la Craiova şi Câmpia Olteniei până la vărsare în Dunăre, în apropiere de Bechet.
Principalii afluenti ai Jiului (ce străbat) si Judeţul Gorj sunt râurile: Gilort, Motru, Tismana, Bistriţa Gorjeana, Jaleşul şi Şuşiţa.
Lacurile gorjului sunt in majoritate antropice (de acumulare), având  scop hidroenergetic şi au fost construite pe râurile: Cerna, Motru, Tismana, Bistriţa, Jiu, Gilort şi Olteţ.

În principal clima este temperat continentală, cu o mare varietate de nuanţe, ca urmare a poziţiei geografice, a circulaţiei atmosferice şi a componentelor de relief prezente. Temperatura medie anuală înregistrează valori diferite de la nord la sud: 0 grade C pe culmile de peste 2000 m şi 10,1 grade C la Târgu Jiu. Precipitaţiile au o distribuţie neuniformă în teritoriu şi scad de la nord la sud astfel: 1200 mm/an la peste 2000 m, 865mm/an la Novaci, 750mm/an la Târgu Jiu, 585 mm /an la Ţânţăreni. Stratul de zăpadă are o repartiţie neuniformă, în zona montană înaltă la peste 1500 – 1600 m durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge în zonele adăpostite 7-8 m. În zona munţilor mijlocii durata este doar de 140-150 zile şi scade până în podiş la 60-80 zile/an. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă. În anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie.

Vânturile dominante, pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face simţită prezenţa maselor de aer din sud şi sud-est de origine tropicală. Existenţa foehnului pe versanţii sudici ai munţilor produce în condiţiile unor temperaturi de 0 grade C, declanşarea avalanşelor. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant.

Vegetatia judetului Gorj cuprinde: etajul pajistilor alpine situate la mari înaltimi - domeniul drumeţiei montane prin panoramele pitoreşti ce se întâlnesc aici; etajul pădurilor de conifere, între 1400-1700 m, mai ales pe versanţii nordici, speciile predominante fiind molidul şi bradul. Prezenţa acestor păduri completează valorile de peisaj şi creează o ionizare negativă a aerului, benefică în climatoterapie; etajul pădurilor de foioase cuprind: fagul, gorunul, carpenul.

Fauna judeţului este foarte variată - capra neagră pe culmile alpine, ursul, mistreţul, lupul, cerbul, căprioara, pisica sălbatică, dihorul în pădurile de foioase, unele specii mediteraneene: vipera cu corn, broasca ţestoasă de uscat, numeroase specii de păsări precum şi o numeroasă fauna acvatică in râurile de munte (păstrăv, crap etc.). Diveristatea faunei zonei reprezintă o atracţie importantă în special pentru turiştii străini pentru care există oferte ce includ activităţi de vânătoare si pescuit.

Frumuseţea deosebită a locurilor a determinat dorinţa de conservare, protejare şi o antropizare cat mai redusă. Astfel că, de-a lungul timpului in judeţul Gorj au aparut o serie arii protejate si rezervaţii naturale. Prima rezervaţie naturală din Oltenia a fost Rezervaţia Parâng, rezervaţie de interes geologic, floristic şi faunistic - căldări şi văi glaciare, morene, rarităţi floristice (floarea de colţ), faunistice (capra neagră), în zona Lacului Gâlcescu şi împrejurimi.
În anul 1955 sunt declarate rezervaţii: Peştera Cloşani, Peştera Muierilor de la Baia de Fier, Peştera Gura Plaiului (Tismana) şi ulterior Peştera Cioaca cu brebenei (Padeş).

In anul 1981 au fost declarate rezervaţii şi monumente ale naturii în Gorj o serie de arii de la Tismana, Padeş, Novaci, Bumbeşti Jiu, Crasna, Baia de Fier, Polovragi etc.
Parcul National Defileul Jiului a fost infiinţat in anul 2005 şi se întinde pe raza localităţii Bumbeşti-Jiu şi a localităţilor Aninoasa şi Petroşani din judeţul Hunedoara, ocupând versantul estic al Munţilor Vâlcan şi versantul vestic al Munţilor Parâng, în lungul Defileului Jiului.

Populatia şi aşezarile. Conform datelor recensământului populaţiei din anul 2002 populaţia totală se cifra la 387.308 locuitori, având o densitate medie de 69, 1 loc/km pătrat. Resedinta se află în municipiul Tg-Jiu, existând alte 8 oraşe - Bumbesti-Jiu, Motru, Novaci, Rovinari, Târgu Cărbuneşti, Ţicleni, Turceni, Tismana şi 61 de comune.
In judeţul Gorj există sate care in viitor vor putea deveni localitaţi turistice: Polovragi, Tismana, Baia de Fier, Runcu - localităţi recunoscute pentru frumuseţea cadrului natural în care se află şi valorilor etnoculturale şi folclorice pe care le-au păstrat din generaţie în generaţie.
În câteva comune ale judeţului au existat centre artizanale cu tradiţie care şi-au pierdut importanţa în ultimii 15 ani şi care pot fi revigorate prin implicarea nucleelor de meşteri populari care mai produc articole tradiţionale: Tismana - ţesături, Pocruia - ţesături, Câlni-Găleşoaia - olărit, Padeş, Polovragi, Baia de Fier - împletituri, Teleşti-obiecte casnice din lemn.
Prima aşezare atestată documentar (în anul 1385) este Mănăstirea Tismana, una dintre cele mai vechi mănăstiri din ţară, care stăpânea întinse domenii (munţi, păduri, vii, livezi, sate), bucurându-se de o atenţie deosebită din partea domnitorilor Ţării Româneşti. În secolele XIV şi XV, peste 30 de sate din Oltenia făceau parte din domeniul Mănăstirii Tismana

Transporturile în judeţul Gorj sunt transporturi pe uscat: rutiere şi feroviare.
Transporturile rutiere se fac cu mijloace auto, pe şosele, care în judeţul Gorj au o lungime totală de 1892 km, din care peste 330 km drumuri naţionale şi peste 1550 km drumuri de interes local (judeţene şi comunale).
Drumurile naţionale au fost în cea mai mare parte reabilitate (nou asfaltate iar unele şi largite).
Căile ferate in Gorj au o lungime de 324 km, prima linie de cale ferată, de la Filiaşi la Târgu-Jiu prin Tărgu-Cărbuneşti fiind dată în folosinţă în anul 1888. S-au continuat lucrările spre nord, începând cu anul 1924 şi linia ferată Bumbeşti - Jiu - Livezeni a fost inaugrată în anul 1948.
Căile de acces in judeţul Gorj curpind: (căi rutiere) DN66 (E79) Deva - Petrosani (HD) - Defileul Jiului - Targu Jiu - Craiova; DN67C Novaci - Pasul Urdele 2145 m - Sebes (AB), DN67 Targu Jiu - Ramnicu Valcea; DN67B Targu Carbunesti - Dragasani (VL) - Pitesti; (cale ferată): Simeria (HD) - Petrosani - Defileul Jiului - Tg. Jiu - Filiasi - Craiova.

Economia. Gorjul este un judet bogat in resurse naturale diverse, unele dintre ele exploatate si utilizate de industriile de profil. Principalele resurse ale solului si subsolului judetului Gorj sunt reprezentate de depozitele de lignit (Rovinari, Jilt si Motru), rezerve de petrol, gaz natural, depozite de calcar (in zonele de munte ale judeţului), marmură, argilă.
Urmare a rezervelor de care dispune, intre ramurile industriale ale judetului Gorj se remarca industria extractiva, principala sa componenta fiind extractia carbunelui necocsificabil - lignit in doua mari bazine, Motru si Rovinari, industria producatoare de electricitate, reprezentata prin marile termocentrale de la Turceni si Rovinari, dar si prin productia in hidrocentrale.
Exploatarea lignitului isi are inceputurile in urma cu peste 30 de ani, contribuind de-a lungul timpului la ridicarea judetului Gorj în ceea ce priveste dezvoltarea economica. Extractia lignitului a avut si are in continuare un mare impact asupra intregii economii a judetului.
O parte semnificativa a economiei judetului Gorj se sprijina pe complexul energetic constituit din C.N.L.O. si marile termocentrale de la Turceni si Rovinari. Principalele ramuri care absorb forţa de muncă in Gorj sunt: industria extractivă, agricultura (porumb, grâu, cartofi, legume, fructe, viticultură), comerţul şi construcţiile.

Relieful judeţului Gorj prezintă o armonie şi o frumuseţe rară care atrage atenţia oricărui călător. În partea de nord se ridică Munţii Godeanu, Vâlcan si Parâng, cu vârful Parângul Mare 2519 m, ale caror plaiuri coboară treptat in depresiuni subcarpatice.
Cele mai spectaculoase obiective turistice naturale sunt cheile şi pesterile situate pe bordura sudică a Carpaţilor, la contactul cu Subcarpaţii.

Cheile Olteţului se întind numai pe o distanţă de 1,5 km, dar sunt deosebit de pitoreşti, cu pereţi verticali, situaţi la depărtare 4,5 m unul de celălalt la partea inferioară a văii şi de 10-20 m la partea superioară.

În Cheile Olteţului se află intrarea în Peştera Polovragi, cheile fiind străbătute
pe toată lungimea lor de un drum forestier, care în anumite porţiuni a fost  săpat în stâncă şi stânca formează un fel de copertină, sporind pitorescul văii. Peştera Polovragi este rezultatul activităţii unui vechi curs subteran al Olteţului, care a dizolvat carbonatul de calciu în drumul său. Ca urmare a cercetărilor făcute de Cercul de Speologie „Focul Viu” din Bucureşti, în anul 1974, lungimea totală a galeriilor cunoscute a ajuns la 9000 m. Descrişi şi cartaţi nu sunt decât 3200 m, doar galeriile cunoscute anterior. Peştera este săpată de apă prin dizolvarea carbonatului de calciu în versantul stâng al Cheilor Olteţului , iar gura  peşterii se află la circa 200 m de la intrarea în chei, la o înălţime de 20 m faţă de  talvegul Olteţului. Peştera Polovragi este o peşteră uşor de parcurs şi este electrificată.
În trecut, peştera a fost adăpost şi refugiu pentru haiduci. Se pare că în anul 1821, pandurii lui Tudor Vladimirescu au depozitat în această peşteră armele aduse de la Sibiu. Legenda spune că Peştera Polovragi a fost lăcaşul zeului geto-dec Zalmoxis, iar în apropiere s-au descoperit ruinele unei cetăţi dacice.

Cheile Galbenului au versanţii îndepărtaţi, cu scurgeri de grohotişuri aspect care demonstrează un proces intens de degradare al rocilor.

Peştera Muierii este situată în versantul drept al Cheilor Galbenului, cu o altitudine de 751 m în Munţii Parâng, având o lungime de 3 566 m, dispusă pe patru nivele. Peştera Muierii este prima peşteră din România electrificată. Numele peşterii a fost dat de localnici datorită faptului că în timpul unor lupte în apropiere, bărbaţii plecau să înfrunte năvălitorii, iar muierile şi copiii se adăposteau în peşteră.
In peştera se gasesc o serie de formaţiuni de stalagmite si stalagtite care au primit denumiri - in functie de forma pe care au căpatat-o: Orgă, Domul Mic, Sala Altarului, Vălul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Cadâna, Moş Crăciun, Dropia, Uliul Rănit, iar datorită scurgerilor de oxizi de fier ce au dat unui loc o coloratură ruginie - aceasta se numeşte Stânca Însângerată. În galeria principală se se află o zonă în care podeaua peşterii are numeroase bazine, uneori, mai ales primăvara, pline cu apă, ce poartă numele de Bazinele Mari. Din Sala Turcului se desprinde spre dreapta Galeria Urşilor unde s-au găsit numeroase fosile, resturi scheletice şi peste 100 de cranii ale ursului de peşteră (Ursus Spelaeus), specie dispărută, dar şi alte resturi scheletice de hiene, lei, vulpi, capre sălbatice, lupi, mistreţi, fosile care dovedesc şi modificări climatice din îndepărtatele ere geologice.
Peştera se află pe teritoriul comunei Baia de Fier (560 m. altitudine). Documente istorice atestă că de aici se extrăgea fierul, de unde şi toponimicul aşezării.

Munţii Parâng ating înălţimea maxima de 2519 m în vf. Parângu Mare, prezentând peisaje de mare atractivitate şi forme de relief dintre cele mai pitoreşti. In Gorj există mai multe trasee montane marcate (atât in Parâng, cât si în Vâlcan).

Transalpina (DN 67C) leagă Oltenia de Transilvania, de la Bengeşti, Novaci, peste Munţii Parâng, până la Sebeş în judeţul Alba. Cu secole în urmă acest traseu era o cărare prăpăstioasă folosită de ciobanii din Mărginimea Sibiului pentru trecerea turmelor de oi spre Oltenia, dar şi drumul pribegiei pentru mulţi ardeleni persecutaţi social, naţional şi religios de statul Austro-Ungar, care treceau munţii în Ţara Românească, stabilindu-se în Gorj, Vâlcea, Argeş, cunoscuţi sub denumirea de ungureni, adică păstori, ciobani, crescători de oi. Aşa se explică identitatea portului, a obiceiurilor şi tradiţiilor la populaţiile de pe ambii versanţi ai Meridionalilor.
La realizarea acestei căi rutiere au lucrat romanii în anul 104 d.Hr. pentru deplasarea armatelor lor spre capitala statului dac Sarmisegetuza. În timpul Primului Război Mondial a fost pietruită de armata germană, din raţiuni militare. În anul 1933 a fost reconstruită de regele Carol al II-lea care a fost impresionat de frumuseţea şi sălbăticia peisajului prin care trecea şoseaua. Inaugurarea şoselei a avut loc în anul 1935 la Poiana Sibiului.

Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m), fiind finalizate de curând lucrările de asfaltare a acesteia.

Defileul Jiului, având o lungime de 30 km, este unul dintre cele mai spectaculoase şi sălbatice defilee din Carpaţi. Şoseaua şi calea ferată ce trec peste sectoare de vale adâncă, străbătând sectoare cu viaducte şi tunele constituie ele însele o atracţie turistică.Parcul Naţional „Defileul Jiului” ocupă o suprafaţă de 11.127 de hectare fiind localizat pe valea Jiului între munţii Vâlcan şi munţii Parâng.

Spectaculoase, Cheile Sohodolului, sunt situate într-o rezervaţie complexă, (pe o lungime de 10 km), de interes peisagistic şi floristic, ce prezintă: peşteri, izbucuri, vegetaţie de stâncărie calcaroasă cu multe rarităţi floristice, specii rare de faună etc. În Cheile Sohodolului întalnim săpate în stancă obiectivele naturale: „Nările” şi „Inelul”.

Mănăstirea Polovragi se află aşezată în zona de contact a Carpaţilor cu Subcarpaţii în apropierea Peşterii Polovragi (pe care a şi avut-o in administrare timp de 300 de ani), la intrarea in Cheile Olteţului. Mănastirea are o vechime de peste 500 de ani.
Comuna Polovragi îşi trage numele de la o plantă rară ce creşte pe aici, "polovragi", folosită de un vraci vestit ce trăia în peştera din munte pentru a vindeca oamenii de boli ale stomacului şi oaselor.  Săpături arheologice făcute la Polovragi au dat la iveală urmele unei cetăţi şi ale unui cimitir de pe vremea dacilor. La Polovragi , în fiecare an, în ziua de 20 iulie, are loc o mare nedeie, unde se adună gorjeni, vâlceni dar şi transilvăneni.

Staţiunea Rânca, situată de-a lungul Şoselei Transalpina, are două pârtii dotate cu teleschi şi instalaţie de nocturnă, fiind cea mai renumită staţiune de schi din Carpaţii Olteniei. Fiind declarată ca având cel mai mare potenţial turistic de iarnă nevalorificat din România, staţiunea deţine un domeniu schiabil foarte mare, situat între altitudinile de 1600 m şi până la 2100 m. Zona este în dezvoltare, numărul de spaţii de cazare şi alimentaţie publică crescând de la an la an.
Mănăstirea  Icoana (Crasna – Carpiniş) a fost ridicată la initiativa unui preot originar din zona respectiva, in anul 1997.

Mănăstirea (Schitul) Crasna a fost întemeiat în anul 1636 de marele Pitar Dumitru Filişanu, fiind o mănăstire de călugări.

Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, înfiinţat în anul 1975, cuprinde un număr de 30 de obiective care surprind modul de viaţă al gorjenilor de-a lungul timpului. El a fost construit în jurul ansamblului format din Cula Cornoiu şi celelalte edificii ridicate de familiile care l-au stăpânit.

Castrul Roman de la Bumbeşti Jiu avea rolul de a apăra și asigura intrarea în defileul Jiului precum și de a supraveghea populația dacică de aici. Castrul a fost construit și folosit între cele două războaie de cucerire a Daciei de către romani (101-102 și 105-106); a fost construit inițial dintr-un val de pământ iar mai apoi, în anul 201, s-au ridicat ziduri de piatră. Astăzi se mai păstrează doar latura de est (167 de metri) și parțial latura de sud (88 de metri). In anul 2002 în interiorul castrului s-a descoperit un tezaur roman imperial alcătuit din 92 de monede din argint, care acoperă o perioadă de aproape 50 de ani.

Ruinele Mănăstirii Vişina, situata la intrare in Defileul Jiului, a fost construita din piatra in timpul lui Mircea cel Batran (1386-1418).

Mânăstirea Lainici - la altitudinea de 450 m. Numele mănăstirii este dat de trecătoarea unde se află, cuvântul LAINICI fiind de origine grecească şi având semnificaţia de „trecătoare prin munţi de piatră”. Biserica veche zidita a fost ridicata in anii 1812-1813 pe locul unei vechi biserici din lemn in forma de corabie (construita in 1770-1794). Dupa 1990 s-a ridicat o noua biserica, lateral de cea veche - sub forma de cruce greacă.
În apropierea mănăstirii, la o altitudine de 750-800 m, se află Schitul Locurele, sfintit in anul 1860.

Casa Memorială Constantin Brâncuşi a fost inaugurată in anul 1971, fiind un monumet de arhitectură ţărănescă. Constantin Brâncuși (1876-1957) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare în sculptura contemporană. Considerat de unii critici drept cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuşi este fara indoiala cel mai celebru artist pe care Romania l-a dat omenirii. A urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova, la Bucureşti si München; după șase luni pornește pe jos prin Bavaria, pana în Franța, de unde ia trenul până la Paris - unde a trăit mare parte a vieţii. În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts. A murit la 81 de ani, lasand in urma 1200 fotografii si 215 sculpturi de o valoare estetica si culturala incalculabila.; este inmormantat la cimitirul Montparnasse din Paris. Operele lui sunt expuse la New York, Washington, Paris si Bucuresti. In 2009 una dintre sculpturile lui Brancusi - Madame LR a fost vanduta cu 37 milioane USD.

„Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul”

„Muncește ca un sclav, poruncește ca un rege, creează ca un zeu!”

Mănăstirea Tismana este cea mai veche mănăstire din Ţara Românească. Ctitorul mănăstirii a fost călugărul Nicodim. Legenda spune că Nicodim a umblat mult pe valea raului şi frumuseţea peisajului a fost hotărâtoare în alegerea locului pentru ridicarea lăcaşului sfânt, pe stânca Stârminei, cu o cascadă ale cărei ape se prăvăleau de la înălţimea de 40 m în albia râului. Au fost şi alte motive în alegerea locului: păstrăvul râului, pădurile de castan comestibil, nucul şi viţa-de-vie care creşte şi în stare sălbatică, dar şi evenimentele istorice legate de menţinerea independenţei Ţării Româneşti şi stăvilirea înaintării influenţelor catolice la sud de Carpaţi. Pe spatele unui document al domnitorului Ţării Româneşti Dan al II-lea sunt consemnate două date şi anume că biserica s-a sfinţit în anul 6886, adică 1377-1378 şi că Nicodim a murit în anul 6915 (1406-1407).
În apropierea mănăstirii se gaseşte Schitul Cioclovina

Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, care îl străbate, initial fiind cunoscut ca Targ saptamanal organizat pe malul Jiului, targ ce se tine si astazi in ziua de joi a saptamanii. Este mentionat pentru prima data ca Targul de la Jiu in urma cu 600 de ani si ca oras in urma cu 400 ani.
Gradina publica s-a infiintat in 1856, in zavoiul de pe malul stang al Jiului.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul primului război mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele trei componente sculpturale monumentale, singurele din toată creaţia artistului situate în aer liber - Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Fără Sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.
Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este prezent, fiind reprezentat prin 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. Totul decurge în tăcere.

Poarta sărutului, construită din travertin arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții sau trecerea spre o alta viata. Motivul sarutului, prezent pe stalpii portii, ar putea fi interpretat si ca ochii care privesc spre interior. Brancusi a fost ajutat in executarea acestei piese de doi cioplitori in piatra: Ion Alexandrescu din Bucuresti si Golea din Dobrita. Intreaga lucrare este dispusa pe un ax de otel incastrat intr-o fundatie de beton cu latura de 5 m.
Coloana Infinitului reprezinta inaltarea la cer. Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți mărgele de către Brâncuși.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoștinței fără sfârșit și a fost dedicată soldaților români din Primul război mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.
Brâncuși însuși o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".
Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei (nucleu + „mărgele”) este de 29.173 kg.

Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel se afla pe axul Căii Eroilor si a fost integrata creatiei brâncuşiene, realizand o legatură intre elementele ansamblului sculptural.
Ridicată pe locul unei alte biserici ce data din anul 1777, cladirea a fost reconstruita intre anii 1927 si 1938 si inaugurata odata cu complexul executat de Brâncuşi, 7 noiembrie 1937. Pictura in stil neobizantin a fost executată in fresca de catre pictorul gorjean Iosif Keber.

Palatul comunal (azi Prefectura) a fost construit in anul 1898. Decoratia exterioară şi cea interioara, in stil maur, dau o nota de unicitate si monumentalitate constructiei. In 1904 se instalează telefoanele si se achizitionează un ceas ce va fi montat in turla in anul 1905.

Biserica Sfintii Voievozi , aflata in Piata Victoriei, in fata Palatului Comunal, este ctitoria negustorilor Dobre Sirbu si Radu Cupetu ale caror portrete pot fi vazute in pronaos. Constructia s-a realizat intre 1748-1764, imobilul fiind cunoscut si sub numele Biserica Negustorilor, Biserica Domneasca si chiar Biserica de la Jiu. Planul bisericii este in forma de cruce. Constructia a suferit de-a lungul timpului mai multe interventii care nu i-au alterat forma originala.

Colegiul  National Tudor Vladimirescu, cladire monumentala - a fost contruita in anii 1896 – 1898. Vizavi, Statuia lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor ridicata pe locul unde a avut loc o intalnire intre Tudor Vladimirescu si panduri inainte de a pleca la Pades.

Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu
Casa datează din anul 1884. În această casă a văzut lumina zilei Cătălina - eroină naţională. Aceasta a participat voluntar la lupteledin Primul Război Mondial. A căzut eroic în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, în luptele de la Mărăşeşti - august 1917.

Muzeul Judeţean Gorj a fost fondat în anul 1894, prin strădania lui Alexandru Ştefulescu. Clădirea a fost renovată în anii 2007-2008. Sunt expuse materiale din paleolitic, neolitic, din epoca bronzului, perioada dacică, daco-romană, documente din timpul primelor formaţiuni statale, din feudalism şi din perioada modernă.

Muzeul de Artă a fost înfiinţat în anul 1984, iar din 1993 funcţionează în sediul situat în Parcul Central al municipiului. Oferă vizitatorilor icoane româneşti vechi de o valoare artistică deosebită, studii şi picturi de Vasile Blendea şi Iosif Keber, pasteluri, exponate din secolul al XVII-lea aparţinând şcolilor flamandă şi italiană, picturi de Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba şi mulţi alţi artişti clasici şi contemporani.

Manifestări cultural artistice importante din Judeţul Gorj

• Festivalul Internaţional de Folclor şi Târgul meşterilor populari din România, Târgu-Jiu;
• Festivalul Interjudeţean de Folclor pastoral şi Bâlciul de „Prinsul muntelui/Urcatul Oilor la munte”;
• Festivalul cântecului şi portului popular Tismana;
• Nedeia şi Bâlciul de „Sf. Ilie” Polovragi;
• Festivalul Interjudeţean de Folclor pastoral „Coborâtul oilor de la munte” Baia de Fier.